Please assign a menu to the primary menu location under MENU

DiverseFashion

Concurs – Spune-mi povestea ta de dragoste și câștigă lanțul de siguranță Pandora

Deși luna cadourilor a trecut iar timpul nu mi-a permis să fac cel de-al dolea concurs pe blog, azi m-am hotărât că nu mai vreau să amân și am să dau startul la un concurs nou cu un premiu pe placul fanelor bijuteriilor Pandora.
Ei bine, încep anul cu forțe proaspete și cu o mare dorință de a face o persoană fericită în urma concursului și țin să o felicit din nou pe Carmen Bianca Mandache, câștigătoarea clipsului Pandora a concursului precedent.

Despre concursul ce va începe azi 14.01.2017 vă spun că este unul pe placul vostru cu un premiu pe placul vostru. Mai exact este vorba de lanțul de siguanță Pandora ”picături de ploaie”. Lanțul de siguranță este nou, cu o lungime de 4 cm, nu a fost purtat niciodată, este achiziționat acum două zile și vine însoțit de bon și garanție exact ca în fotografia de mai jos. (Click pe poză pentru zoom)

Pentru a participa la concurs trebuie să intrați aici pe blog, la acest articol și să lăsați în rubrica comentarii a articolului acesta, povestea voastră de dragostea. De ce povestea de dragoste? Pentru că se apropie cea mai romantică lună din an, februarie, când sărbătorim Ziua Îndrăgostiților și Dragobetele. Sunt nerăbdătoare să citesc minunatele voastre povești de dragoste, poate și pentru că am trecut recent prin cel mai frumos moment al vieții, mai exact am fost cerută în căsătorie.

Concursul se va desfășura pe o perioadă de 7 zile iar povestea câștigătoare va primi cadou lanțul de siguranță Pandora, fără a plăti absolut nimic, transportul am să vi-l asigur tot eu prin curier. Prin intermediul site-ului www.random.org am să aleg câștigătoarea prin targere la sorți.

Cu siguranță fiecare poveste de dragoste este unică și specială, aștept cu nerăbdare să vă citesc toate poveștile, și am să vă spun pe scurt și povestea mea.
Iubirea în general nu ține cont de nimic, de aceea noi suntem două persoane opuse ca personalitate. Când am început povestea noastră, diferențele dintre noi au însemenat o mare provocare pe care amândoi am acceptat-o fără să ne gândim prea mult. Azi, după un an și trei luni, ne bucurăm enorm că am acceptat să fim împreună, să depășim orice obstacol și să ne invităm politicos unul în viața celuilalt. Ne-am întâlnit întâmplător, ne-am iubit cu voință și recent am avut parte de cea mai frumoasă cerere în căsătorie.

Pvestea mea de dragoste a contribuit la conturarea brățării mele, care odată cu momentele speciale au venit și talismanele potrivite. Mai jos am să vă las o poză cu brățărica, martoră la toate evenimentele frumoase din viața mea. (Click pe poză pentru zoom)

Vă aștept și povestioarele voastre minunate care vă vor oferi șansa să câștigați lanțul de siguranță, “picături de ploaie”.

P.S: Pentru a putea lua legătura cu câștigătoarea, țin să menționez că va trebui să lăsați o adresă de mail validă și persoanlă, în momentul când vi se va cere pentru a publica comentariul. Adresa dumneavoastră nu va fi publică, doar eu am posibilitatea de a o vedea!
Succes!

Concurs încheiat! Câștigătoare Ana Dicu, felicitări!

74 Comments

  1. Anul acesta, in decembrie, se fac 10 ani de cand a inceput povestea noastra.
    Eram proaspat intoarsa de la studii din Italia (am fost cu bursa Erasmus) si eram hotarata sa-mi gasesc un prieten..cine-ar fi crezut atunci ca aveam sa-mi gasesc jumatatea.
    Pe atunci era la moda hi5 si uitandu-ma eu pe paginile prietenilor mei, imi sare in ochi poza unui tip intins pe o iarba de un verde crud minunat (eu sunt moarta dupa culoarea verde). I-am dat add mai mult la plesneala, dar in secunda 2 mi-a trimis un emoticon…asa ca mi-am facut curaj si i-am scris…si cam de aici restul a fost istorie. In 2 saptamani ne-am mutat impreuna, dupa 5 ani de relatie ne-am casatorit si avem un baietel minunat de 1 an si 7 luni.
    El, Mihai, e jumatatea mea, cel mai bun prieten al meu, e umarul pe care plang si stalpul meu. Il iubesc mult, putin mai putin decat pe baietelul nostru :))

  2. Superba tema de concurs si poveste!a ea poveste e una relativ clasica.Am fost colegi de facultate, pana in anul 4 aproape ca ne-am ignorat 🙂 insa la sf anului 4 dupa un moment dureros din viata mea s-a apropiat de mine si mi-a fost alaturi neconditionat, m-a sustinut si incurajat…sigur el acum sustine ca m-a iubit din prima clipa dar ca eu il ignoram :))mi-a marturisit dragostea lui cu un buchet mare de trandafiri!suntem impreuna de 5 ani, anul trecut m-a cerut in casatorie la Roma iar anul acesta pe 15 iulie avem nunta!ma iubeste si ma sustine la fel ca in prima clipa!

  3. Am fost colegi de liceu, dupa si de facultate. Abia in anul 2 de facultate am început sa ne vedem cu alti ochi 😀
    Suntem împreună de 6 ani si căsătoriți de 2 ani si cateva luni ♡

  4. El a fost iubitul colegei mele de clasa timp de 3 ani jumate. L-am cunoscut inainte sa intru la liceu, am devenit cei mai buni prieteni iar eu m-am indragostit. In acelasi timp am decis ca nu putem fi prieteni, dar fiind ca era la acel moment un casanova al timpurilor noastre asa ca mi-am petrecut anii de liceu purtandu-i o iubire secreta si ascunsa bine, langa inima mea. In vara clasei a 11-a, eram in Costinesti cu tabara PMB si am primit un mesaj de la el ca ma iibeste. A venit si m-a cerut in casatorie, desi eu i-am spus ca nu, de 1 an si jumatate mi-a demonstrat cum un barbat se poate schimba daca isi doreste acest lucru. In vara se implinesc 2 ani de cand suntem impreuna, iar de cand ne cunoastem 6. Te felicit aici pentru minunata cerere in casatorie de care ai avut parte. Va doresc multa fericire!

  5. Povestea e cu cântec… :))
    Ne-am cunoscut cu trei ani în urmă. Lucram ca barman într-un pub pe care îl frecventa. În timp scurt ne-am împrietenit.
    Era de încredere, avea o personalitate caldă și un suflet frumos. Îmi plăcea mult felul lui de a fi. A devenit cel mai bun prieten al meu. Care m-a suportat în crizele de nervi, de plâns, de fericire și de zăpăceala totală, în momentele în care nu știam ce e cu mine și când nu-mi găseam drumul. Cu timpul, însă, am început să simt mai mult. Numai că el și-a făcut prietenă. Și a trebuit să îngrop acel “mai mult”. Am uitat de asta și mi-am văzut de treabă. Mi-am făcut și eu o relație și am întrerupt legătura. Relația lui s-a terminat destul de rapid, a mea a continuat 9 luni. Timp în care nu am vorbit… După o despărțire destul de grea, ne-am reîntâlnit și am povestit și am rămas plăcut surprinsă să văd că îmi era alături ca întotdeauna. Ne-am apropiat mai mult, ne vedeam zilnic și deja ne întrebam dacă e o idee bună ceea ce se petrece între noi. Nici unul dintre noi nu voiam o relație, însă fără să ne dăm seama ne aflam într-una. Ne-am mutat împreună, am trecut prin multe, din cauza diferențelor dintre noi, dar am supraviețuit. :))
    Acum, iată-ne de 1 an și 2 luni împreună,încercând să ne clădim o viață,o casă, o familie.

  6. Buna! Ne cunosteam de mici si niciodata nu am crezut ca o s fie alesul meu il consideram un amic o simpla cunostina.Povestea mea are aproape 8 ani….cu pauze si de aproape un an…in acesti 8 ani am stat impreuna doar 4 ani… Au fost foarte multe certuri si foarte multe vorbe spuse la nervi… Dar intr.un final am zis k noi nu avem qm sa stam despartiti deoarece nu putem s stam unul fara celalalt. Si uite asa avem 7 luni de la casatorie si o fetita superba de 4 lunite pe care o adoram si e viata noastra…. A meritat atata suferinta si atatea despartiri pt ca intr.un final ne.am dat seama k sntem unul pt celalalt si in primul rand ca am dat nastere celei mai importante fiinte din viata noastra Bianca Andreea

  7. Acum 7 sau 8 ani ne-am cunoscut la un meeting , nu era un meeting cum va așteptați pt vreun job sau team building era meeting-ul unor jucători de mmorpg , mie mi-a plăcut de soțul meu dar el fiind mai timid m-a abordat alt tip cu care am stat 1 an apoi au urmat alți prieteni și după încă 5 ani am intrat iar în vorba , de data ăsta a căpătat tupeu căci m-a abordat printr-un mesaj la un status de-al meu pe fb , lui îi place maxim povestea pt ca eu trecusem de la în a relationship pe fb la single iar șmecherul a postat “who cares” so we talked, am devenit prieteni multe peripeții , plecări , despărțiri dar acum suntem căsătoriți de 1 an jumatațe, so u can find love în a video game :)))) and a Best friend

  8. Noi ne-am cunoscut in liceu, povestea noastra incepand in noaptea de Revelion a anului 2006, pe cand aveam 16 ani. Suntem impreuna de atunci, iar anul trecut am fost ceruta in casatorie in ajunul Craciunului. In prezent ne planificam nunta! 🙂

  9. Povestea noastră a inceput in 1990 cand am inceput clasa întâi in aceasi clasă. Apoi am fost si colegi de liceu, clase paralele. Fiorii iubirii s au infiripat de Revelion 2004, urmand casatoria in 2009. Si uite asa ne cumoastem de 27 de ani, suntem casatoriti de opt si avem două minuni Patrick si Ingrid, care ne amintesc zilnic rostul vieții noastre si ne unesc pe zi ce trece. Imi ador familia si inseamna totul pentru mine :*
    P.S. sotului meu ii pot mulțumi si pentru “obsesia” Pandora, el fiind cel carea mi a daruit prima brățară împreună cu pandantivul simbolizand initiala fiului nostru.

  10. Una dintre poveștile mele preferate:) Pe prietenul meu l-am cunoscut în urmă cu 2 ani și jumătate. Pe atunci o prietena de a mea vorbea cu el,dar nu era nimic intre ei.. deși ei ii placea umpic.. auzeam zilnic povesti despre el,iar la un moment dat chiar ma saturasem sa mai aud. Atunci era popular “ask fm” unde se puneau întrebări cu anonim sau fara,si unde respectivul răspundea. I am pus o intrebare de genul ” lași numărul tau de telefon fetelor care apreciază asta” iar el a raspuns afirmativ. Mi a lasat numărul si am inceput sa vorbim.. in foarte putin timp ne-am apropiat din ce in ce mai mult,iar cand a trebuit sa ne vedem a așteptat o gramada dupa mine ca să ies de la școala.. ideea e că probabil daca nu aștepta nu mai eram astazi aici:) dupa câteva luni de relații am avut câteva probleme,pe care le am rezolvat ulterior. Din 30.10.2014 pot spune că sunt cea mai fericita persoana de pe pământ sa am o persoana minunata langa mine,pe care stiu ca ma pot baza întotdeauna. Nu ne am despartit o clipa unul de celălalt,deși am facut sacrificii enorme. Din acea zi suntem de nedespărțit si cei mai Fericiți. Povestea mea Pandora este abia la inceput,dar este dedicată in totalitate lui si familiei mele. Ii Multumesc ca m-a ajutat sa devin un om mai bun si ca ma iubeste necondiționat,pe zi ce trece mai mult:)

  11. Pe 17 decembrie s-au implinit 12 ani de cand suntem impreuna, ne-am cunoscut in Spania, intr-o cafenea, el un baiat dragut cu parul lung si cret, avea in mana un cd cu parazitii, m-am bagat in vorba cu pretextul de a imi imptumuta si mie cd-ul, pe vremurile alea erau rare in Spania, am povestit, a doua zi ne-am vazut iar, a inceput sa ma duca la munca cu masina zi de zi.
    Dupa 2 saptamani de “hai la mine” am cedat :)), si acolo am ramas, asta era pe 17 dec 2004, in februarie eram deja insarcinata, iar pe 17oct 2005 se nastea rezultatul iubirii noastre 😉 A fost un pic…inconstienta, putea sa nu mearga…si totusi…12 ani …

  12. Hmm, eu as putea scrie o carte cu povestea noastră. Noi ne știm din liceu …el băiatul cuminte iar eu cea zapacita. Dintr-o gluma de adolescenți ne-am apropiat deși el nu vroia pentru ca eu eram ROMÂNCA cu care nu avea voie sa aibe nici măcar relație de prietenie deoarece el este TURC iar părinții ,rudele nu vroiau sa audă de așa ceva,Părinții mei nu-l vroiau pentru ca el era sărac si ptr ca e musulman.După lungi șiruri de despărțiri , plânsete , certuri cu părinții si tot așa,ne-am hotărât sa renunțam la tot si sa fim împreuna. Eu am renunțat atunci la un apartament pe care il aveam de la părinți am renunțat chiar si la ei deși mi-era f greu si am luat-o de la zero. Ar fi foarte multe de povestit dar important e ca finalul este fericit 🙂 Părinții s-au împăcat cu ideea si acum ne iubesc ca pe copii lor si de-o parte si de alta iar noi ne iubim la fel de mult deși am trecut prin multe, avem doi copii minunați care ne fac mândrii in fiecare zi.

  13. Cred că povestea mea de dragoste deabea începe, l-am cunoscut acum doi ani (2015) pe facebook (face minuni, dar nu tot timpul),ca toată lumea din ziua de azi. Deşi suntem din acelaşi oraş, a fost greu la început, foarte greu de fapt pentru ca el studiază in Bruxelles, Belgia.. Sta acolo împreună cu familia lui, si ei mutaţi de 13 ani. Nu sunt un om cu nivelul de încredere in sine ridicat, dar pentru el am ştiut că am ceva adevărat chiar dacă începusem “relaţia” pe internet. E genul de băiat care face cadouri pentru că aşa simte nu pentru că a făcut ceva rău, e cuminte dar si obraznic când trebuie. După primele 5 luni,in care ne petrecusem timpul împreună foarte puţin,din cauza distanţei, am renunţat la el..pentru un altul, dar nu ca el, un oarecare, tanjind dupa sex si spunând cuvinte frumoase pentru a-l obţin . Nu a renunţat la mine, ştiind ca celălat deja nu mai exista. Nu am putut înţelege cum de a reuşit să mă iubească si atunci cand l-am rupt in două părăsindu-l, şi atunci cand i-am vorbit urât spunându-i cuvinte grele si total neadevarate. Mi-am dat seama că si eu il iubesc,chiar mult, prea mult pentru a exprima in cuvinte, el e fericirea mea, el e drogul meu sunt dependenta de el si de tot ceea ce face si simte pentru mine. Il iubesc necondiţionat şi il văd in viitorul meu doar pe el, mă face să uit ce nu îmi place la mine, de defectele pe care le am, când il privesc in ochi mă simt perfectă şi sigură pe mine, îmi inspiră încredere şi dorinţa de al tine legat de mine. Nu aş putea iubii pe altcineva la fel cum il iubesc pe el, nici pe mine însumi, gesturile sale mici de iubire, îmi plac la nebunie, el e sufletul meu pereche, el e universul meu.

  14. Buna!
    Eu si cu prietenul meu ne am cunoscut in liceu. In acel moment, eu aveam o relatie, iar el avea o relatie cu o colega (actual prietena mea cea mai buna). Cu toate ca in acel timp vorbeam foarte mult si aveam glume pe care le intelegeam numai noi, destinul nu ne-a vrut impreuna. Dupa 1 an jumate, am plecat intr-o tabara,la munte. Acolo a inceput totul. Destinul ne-a adus impreuna,din momentul in care eu m-am dus langa el in autocar,caci imi aveam rau de masina si a trebuit sa ma mut mai in spate. Dintr o greseala pozitiva, m-am asezat pe scaunul de langa el, pe la 2 dimineata. A fost cea mai inspirata alegere, pe care am facut-o vreodata. Am gasit un suflet la fel de cald si de amuzant. Povestea noastra continua si in prezent, iar destinul de va pastra si de acum incolo impreuna!
    Va urez tuturor succes si multa iubire,inclusiv Marinei ! Pupici!

  15. Anul 1989 ..eu eleva de liceu ultimul an .ei muncitor necalificat.dupa un an si cinci luni,eu tehnician agronom el tot necalificat ,dar dragoste-i oarba.In 91 nunta mare,in 92 primul copil in 95 al doilea…eu eram nebuna dupa ei ,el era nebun dupa altele…Si a urmat separarea…El cu mandrele,eu 4 ani si 8 luni am sperat ,pana intr-o zi cand o colega mi-a facut cunostinta cu actualul sot.Sunt 14 ani de cand am format o familie si un copil frumos.Toti copii mei sunt frumosi si speciali cu toate ca soarta a facut sa creasca despartiti .MI-AS DA VIATA PENTRU EI,,ii iubesc si ma rog in fiecare seara sa aiba noroc in dragoste.Asta este povestea mea pe scurt.daca vrei detalii cu dovezi…oricand .

  16. Aveam 12 ani cand ne-am intalnit prima data, in curtea scolii. El o simpatiza foarte mult pe verisoara mea si mie imi placea de altcineva, probleme de copii de 12 ani :)). Dupa ceva timp el mi-a spus ca ii place de mine si eu l-am ignorat. Dupa mai multe mesaje de iubire :))), am zis sa ii dau o “sansa”. A venit vremea sa ne intalnim si mie imi era rusine, fiind primul meu “prieten”. Nu voiam sa il vad si imi era rusine sa il pup. Asa ca am hotarat sa ne despartim. Nu am mai avut un prieten pana in liceu. In timpul liceului m-a cautat de cateva ori sa iesim la o cafea, dar eu aveam alte planuri mereu. Dupa 2 ani de la terminarea liceului, ne-am reintalnit iar la ziua unui prieten comun. Si atunci m-a sarutat si stateam si ma gandeam cat de fraiera am fost ca nu am acceptat niciodata sa ies cu el la multele cafele propuse :)). Astazi avem 1 an si 3 luni si suntem mai fericiti ca niciodata. Cu certuri, cu zile bune si rele, amintiri frumoase si multa iubire. Nu credeam ca primul meu iubit o sa fie si ultimul, pentru ca nu m-as vedea cu altcineva, vreodata. Nu stiu daca “suflet pereche” exista, dar mi-am gasit cel mai bun prieten si cel mai dragut iubit si nu as putea cere mai mult de atat.

  17. Anul 2017 este foarte special pt povestea noastra de dragoste…implinim 20 ani de fericire!! ????
    Ne am cunoscut cand eu aveam 15 ani iar el aproape 19. Primii 3 ani au fost speciali…el la Sibiu iar eu in Bucuresti, cu un total de 478 de scrisori si multe week-enduri frumoase in care abia asteptam sa ne revedem dar terminate in suspine pe peronul Garii de nord. In anul 2000, dupa terminarea studiilor din Sibiu el a revenit acasa…Doamne cat am fost de fericiti! Si de atunci a inceput relatia noastra cu adevarat…eram peste tot impreuna si savuram orice moment, stiam foarte bine cum ne este departe unul de celalalt si nu vroiam sa ratam nimic. In anul 2006 ne am casatorit si am trecut in alta etapa a relatiei noastre. In toamna aceluiasi an am ramas insarcinata si Dumnezeu ne a binecuvantat cu un frumos baietel care ne a luminat casa. Au fost zile atat de minunate incat cuvintele nu ajung sa exprime implinirea ce am trait-o. Au fost si zile mai grele, cand discutiile puneau stapanire pe noi…dar toate se terminau intr-un numitor comun. Si intr-o asemenea seara “de impacare” a aparut in viata noastra al doilea copil. O fetita, care-i seamana leit si care ne umple viata cu veselia ei, nascuta pe 1 martie…fix in ziua in care noi ne-am cunoscut. Speram sa fim mereu la fel de fericiti…

  18. Povestea mea este una clasica. Ne-am cunoscut si am vorbit la testul de admitere pentru intrarea la liceu. Am ramas placut surprinsa ca pot comunica atat de usor si deschis cu o persoana pe care abia am cunoscut-o. Am continuat sa vorbim pe timpul verii prin mesaje, dar nu ne-am intalnit. Dupa ce a inceput liceul ne intelegeam din ce in ce mai bine, fiind un an de zile doar prieteni, cu toate ca amandoi sinteam mult mai mult de atat. Pana la urma, dupa un an m-a luat prin surprindere si m-a sarutat, destainuindu-mi tot ceea ce simte. Si dupa 5 ani de relatie am ramas la fel de fericiti si copilarosi ca si atunci 😀

  19. Eu si iubirea mea ne-am cunoscut acum 5 ani, am fost si in acelasi liceu ,aceeasi clasa chiar, el statea in banca din spatele meu si a colegei mele, acum suntem studenti la conservator, amandoi fiind pasionati de muzica, el este pianist iar eu solista vocala, Ma placea din clasa a 10-a ,am fost prieteni, nimeni n-ar fii crezut vreodata ca o sa ajungem impreuna, nici macar eu ..nu a fost simplu, au fost foarte multe, dar ca printr-o magie.. magia dragostei ne-a unit, toate ne-au legat si am ajuns sa fim impreuna, speram sa fim asa pentru totdeauna.

  20. Tare mi-ar placea sa pot scrie o poveste roz cu happy end, dar din pacate sau poate chiar din fericire pentru mine am avut doar povesti de dragoste esuate, povesti mai intense, mai putin intense, unele merita, altele nu…

  21. Noi doi, soarele si luna!
    Ne-am cunoscut prin intermediul internetului, mi-a lasat un mesajul si am decis sa ne vedem, eram foarte sceptica in privinta mediului virtual si a cunoaste pe cineva asa. Dar asa a fost sa fie.
    Ne-am vazut si ne-am placut dar nu eram pregatiti nici unul pentru o relatie asa ca soarta a jucat pentru noi.
    Imi amintesc cu zambetul pe buze cum vorbeam la telefon si apoi dadeam nas in nas de dupa colt fara sa vrem, si asa era alta intalnire… Asa au urmat multe intalniri neasteptate pana am decis sa fie o relatie ca oricum ne vedem, parca ne spunea cineva vezi ca o sa fie acolo sau merge pe acea strada. Asa am ajuns sa ne casatorim si sa traim ceva foarte frumos ! Te iubesc, dragostea mea! T.D

  22. A fost o data ca niciodată…. acum 17 ani exact jumătate din viața mea 🙂 Aveam 17 ani iar el 18 :). Ne-am cunoscut in barul facultății de vis-a-vis de liceul nostru, intr-o ora chiulita! Eu am scăpat suc pe pantaloni, el foarte galant s-a oferit sa ma curețe :))) El era la o alta masa,dar foarte atent la mine. Îmi spunea stai liniștita nu va rămâne nici o pata. Și așa a fost! Apoi am ieșit de câteva ori la suc… și ne-am îndrăgostit iremediabil unul de altul. Suntem Fericiți și avem un puiuț minunat de 6 anișori. Este omul perfect,care aduce lumina in viața mea 😉 va pup pe toate!!! <3

  23. Cum a început povestea mea de dragoste? Hmmm….păi să îmi amintesc, aveam 13 ani, este amuzant pentru că toată povestea începe de când eram mici, el era mai mic de cât mine cu un an, avea 12 ani, avea o iubită pe nume Ana, Ana era in clasă cu mine… Noi doi nu vorbeam, nu aveam o legătură unul cu celălalt, însă, verișoara mea Alexandra îl plăcea și mi-a zis să îi trimit un mesaj, gen să îi pun întrebări despre ea, și așa am și facut, doar că de la întrebările despre Alexandra am ajuns la noi, și așa a pornit totul. Am fost împreună 9 luni, o relație frumoasă. Îmi amintesc ca era pe timp de iarna, era întunecat si frig afara, noi așteptam autobuzul să vină. Am decis să ne plimbam puțin pe terenul școlii, eram timidă și totuși o persoană dură. Aveam mâinile reci iar el îmi spune, m a atins, și el îmi spune ” ce mâini reci ai !” , iar eu îi zic: ” să nu cumva sa ma iei de mână sau sa ma pupi ca mie nu mi plac chestiile de genul ” :))), și el ce sa zic ” nu aveam de gând sa fac asta…'” ! Mă amuz mereu când mă gândesc la asta . :)))) Totul era perfect, mai puțin faptul ca nimeni nu era de acord cu relația noastră, deși noi eram fericiți…. dupa ceva timp au apărut certurile si am decis sa punem punct. Eu am plecat la liceu iar el era clasa a 8a, am întrerupt legătura….. După un an am început sa vorbim, ca prieteni, am zis ca ne vom întâlni, insa eu eram la liceu dupa amiaza iar el dimineața, el statea la internat și eu stateam cu chirie, însă nu se potriveau programele noastre… Nu am mai vorbit un timp, la mine au urmat relații eșuate…. nu am mai vorbit 2 si ceva, el avea o relație de un an, de ziua lui, în octombrie, am vrut sa îi trimit poze cu ce scriam in jurnal despre el, o scrisoare pe care voiamm sa i o dau, însă în momentul ăla mi s a părut ca nu are sens sa îi trimit asta, asa ca i am scris un mesaj, el fiind cu cineva. .. La sfârșitul lunii octombrie pe data de 30, mi am postat eu o poza la plaja, si am început să vorbim, nimic important. Pe la ora 21 si ceva el a postat ceva amuzant și eu i am dat “Haha”, de atunci am început sa vorbim, am povestit toată noaptea pana la 3 si ceva, el m a invitat la ziua verișorului lui, Ciprian, nu am acceptat prima data, eu cu Ciprian nu vorbisem de mulți ani si am zis ca n am cum sa vin asa….pana la urma m am dus. Am vorbit în fiecare zi, iar a 3a zis de Crăciun m-a întrebat dacă vreau sa fim împreună, eu așteptând cu mare drag această întrebare. … ♥ suntem foarte fericiți și avem planuri de viitor, ne înțelegem minunat. Mulțumesc pentru timpul acordat să citești povestea mea de dragoste, vreau sa iti urez mult succes în tot ce faci, ești minunată sincer, te urmăresc pe Facebook, ești frumoasă foc , și ai o relație atât de frumoasă mă bucur pentru tine, pentru voi, te pup ! ♥♥ :**

  24. Ne-am cunoscut in 2006 in caminul liceului unde invatam eu..el era in primul an de facultate …mie mi se parea inabordabil pt ca ,gandeam eu ca e mai mare…dupa vacanta de vara cand el plecase acasa in vacanta ,brusc era interesat de mine si a insistat de cateva ori sa iesim in oras…de fiecare data rezultand cate un refuz din partea mea…pana la urma nu am mai avut motive sa il refuz si am acceptat invitatia lui…era cel mai galant baiat si s-a purtat impecabil fata de baietii de liceu pe care ii stiam…si de atunci suntem impreuna…avem 10 ani de relatie, 2 jum de casatorie si o fetita de 1 an si 3 luni….pana aici am trecut si printr-o relatie la distanta cu multa naveta ,apoi m-am mutat cu el in alt oras si dupa ce am ramas insarcinata am hotarat sa ne mutam inapoi in orasul meu natal.si acum suntem fericiti si impliniti in cuibusorul nostru impreuna cu fetita noastra nazdravana!

  25. Povestea noastra.. incepe pe cand eram clasa a 11-a, intr-o frumoasa seara de august aveam sa imi vad pentru prima oara dragostea. Mergeam catre majoratul unei colege, dar nimic nu imi spunea ca urma sa imi cunosc sufletul pereche. Desi locuim in acelasi oras si suntem generatii apropiate, nu il mai vazusem pana atunci.. Era inalt, brunet, cu un zambet superb, ochii migdala si mai presus de toate parea atat de sigur de prezenta lui incat il admiram de minute in sir, pana cand prietena mea mi-a atras atentia ca era mult prea evident. Am dansat impreuna in seara aia.. a fost magic. Dar cum orice magie se incheie.. nici noi nu am mai auzit unul de altul..
    Povestea continua dupa un an, la un alt majorat ne-am reintalnit si nu-mi venea sa cred ochilor ca “baiatul meu frumos” se afla acolo. In seara aia am dansat, am ras, am facut si pozele partase la viitoare noastra prima conversatie. Da, intradevar pozele au fost cele ce ne-au adus impreuna, caci de n-ar fi fost acel ” te rog sa-mi trimiti si mie pozele de aseara” – o nuanta timida a intrebarii “ce faci?”- poate ca nu am fi vorbit nici astazi.
    Dar iata ca au trecut 2 ani si 2 luni, am devenit studenta si el a devenit ofiter pe nava..
    Povestea continua desi ne despart cateva oceane, insa ne leaga o iubire imensa!

    * Acum am venit de la aeroport, acum a plecat in voiaj. Am inceput numaratoarea inversa, 119 zile si suntem din nou impreuna* ❤????

  26. Incep scurt prin a spune ca traiesc o minunata poveste de dragoste alaturi de iubitul meu, iar luna urmatoare implinim 1 an si jumatate de fericire si iubire❤!
    Inceputul inceputului a avut loc inca din clasele primare. Imi amintesc cu placere cand il urmaream prin curtea scolii, cand ii lasam dimineata pe banca biletele de iubire inainte sa ajunga el.. si multe alte lucruri copilaresti.
    Timpul a trecut, iar in clasa a 7-a , mi-am facut curaj si l-am bagat in seama.. am vorbit o perioada de timp, dupa am decis sa dam o sansa unei asa-zise relatii (el era cu un an mai mare), insa, copii fiind, nu am reusit sa discutam despre relatie fata in fata, ci virtual ne vorbeam mai mult. Acest “joc” a durat aproape 6 luni, dupa care el a plecat la liceu, si relatia s-a rupt, insa cred ca o pot numi mai mult o prietenie mai stransa, fiindca nu stiam ce este iubirea la vremea aceea.
    Nu ne-am mai vorbit aproape 3 ani, dupa care, invatand in acelasi liceu, cand eram clasa 10-a, el m-a bagat din nou in seama. Vorbeam mult pe chat, insa evitam subiectul relatiei esuate din trecut, pur si simplu il stersesem. Dupa ce terminasem scoala, pe timpul verii ne vedeam tot mai des, insa tocmai in August am avut primul sarut. A fost asa special, fiindca amandoi ni-l doream inca din clasele generale. Ne-am dat seama ca suntem unul pentru celalalt, si ca sentimentul de iubire era reciproc,asadar am decis sa ne unim sufletele.
    Probleme de acum incep sa apara, caci am decis sa tinem relatia ascunsa, deoarece mai toate persoanele erau impotriva, mai ales parintii mei.
    Dupa ce am inceput scoala, ne-am confruntat cu vorbele urate ale colegilor, care nu ne doreau impreuna, insa asta nu a fost un prilej de despartire, ci, din contra, a intarit relatia ❤!
    Alta problema majora a avut loc in luna Februarie, fix de Dragobete, cand tatal meu a aflat de la anumiti prieteni de-ai lui ca am o relatie cu iubitul meu… si de aici si pana in momentul de fata au urmat certuri permanente, durere in suflet si plans.. pur si simplu tatal meu nu-l placea pe iubitul meu,si nu cunosc nici in ziua de astazi motivul..
    A trecut si anul , eu am terminat clasa 11-a, el a terminat liceul, a luat o nota buna la bac si a intrat la facultate.. un an in care ne-am vazut pe ascuns, ma feream sa ii trimit mesaje cand erau ai mei prin preajma, iar iubitul meu a acceptat tot ce a fost, toate criticile pe care unele dintre ele i le-a reprosat in fata, fiindca el mi-a spus ca ma iubeste si ca nu renunta la mine.
    Vara care a trecut a fost deasemenea una tumultoasa, fiindca era pe urmele mele, el pur si simplu nu il voia pe el, insa eu doar pe el il iubeam…
    Am indurat orice, am tacut, si am continuat relatia ,fiindca nu aveam de ce sa renunt la ce iubesc din cauza dorintei absurde a parintilor mei.
    Actual, sunt in ultimul an de liceu, traiesc o minunata poveste de dragoste langa iubitul meu, iar toate cele intamplate nu au reusit decat sa ne intareasca si sa ne ofere mult mai multe motive de a ramane impreuna!
    Imi doresc nespus sa raman langa el si in viitorul apropiat, chiar daca stiu ca parintii mei nu-l vor accepta vreodata… insa am dreptul sa decid de una singura, fiindca viitorul mi-l fac eu, nu parintii mei.

  27. Povestea mea a inceput in urma cu doi ani. Dupa o relatie esuata in care am fost inselata pe tot parcursul ei cu aceeasi persoana, am decis sa o iau de la capat si sa incep sa ies mai mult in oras, sa ies la discutii cu prietenii.. a venit ziua unui coleg din generala cu care mai tin inca legatura dupa atatia ani si am fost bineinteles invitata. Am mers la petrecere, aceasta avand loc la casa lui de la tara. L.am ajutat cu pregatirile si intampinarea oaspetilor. La un moment dat au aparut cei doi verisori ai sai, frati. Mi.au atras ambii atentia si mie si prietenei mele care era si ea prezenta. Erau foarte dragalasi si aveau o carisma uluitoare. Am inceput sa vorbim cu ei (ca doar noi eram gazdele in ajutorul colegului) si atunci a fost si prima oara cand ne.am sarutat. M.am gandit ca nu am nimic de pierdut cu un sarut.. si aici a inceput totul si continua si astazi povestea noastra de dragsote. Avem planuri de casatorie in anul ce vine . Multumesc pentru ca ai acordat timp in vederea citirii povestii mele de dragoste! <3

  28. Povestea noastra de dragoste a inceput in vacanta de vara din 2011.Eram atat de plictisita incat am hotarat sa ies in oras cu un baiat,care de altfel si el se plictisea.Am continuat sa ne “plictisim” pana a inceput urmatorul an de faculate.De atunci am continuat sa ne vedem iar de aproape 2 ani ne am mutat impreuna!!!<3 gmail

  29. La 10 ani a trebuit sa ma mut cu parintii dintr-un sat din campia Dunarii unde ma stia toata lumea si unde umblam desculta toata ziua, in unul sin cele mai mari orase ale tarii, Constanta. Nu numai ca eram bolnava de timida, dar a trebuit in noia clasa sa dau si peste el, baiatul cel mai popular din scoala. Imi placea de el dar nuneram e decat una din restul fetelor din scoala carora probabil le placea de el:-)) Am fost colegi din clasa a patra pana in a opta. Nu vorbeam cu el ca sa nu ma tradez. El credea ca din aroganta. Am fost colegi pana in clasa a opta. Am mers la licee diferite apoi la facultati diferite, el a ramas in Constanta, eu in Bucuresti. Au trecut anii. Aveam 25 cand m-am vazut cu un fost coleg comun si am depanat amintiri. Printre altele, imi spune ca “el”‘ e in SUA si nu are pe nimeni pe acolo, daca pot sa ii scriu ca e plictisit. Si imi da adresa se email pe o bucatica de hartie. Ne-am scris trei ani. Am devenit cei mai buni prieteni, confidenti. I-am plans pe umar cu increderea cu care vorbesti cu cineva care stii ca e departe si nu te judeca, si poate nici nu te va vedea vreodata. Cand am realizat dupa 3 ani ca e mai mult decat atat, m-a convins sa ma duc sa il vad. “Daca iti place, stam aici, daca nu, mergem amandoi acasa.” M-am dus. Nu mi-a placut dar inima mea era deja acolo. Dupa 13 ani si o fetita care e el si eu in acelasi timp, inca nu pot sa cred ca am avut norocul sa ma vad intamplator cu un fost coleg care sa mazgaleasca o adresa de email pe o bucatica de hartie si sa imi schimbe viata.

  30. Povestea noastră este relativ clișeică, dar atat de specială.
    Ne cunoaștem din 2005, parintii noștri fiind prieteni de familie, iar, in 2006, mama lui fiind învățătoarea mea. Imi aduc aminte ca inca din clasa a cincea, amândoi simțeam o atracție unul fata de celălalt. Abia la sfarsitul clasei a opta, am îndrăznit sa ne mărturisim sentimentele profunde pe care le purtam in sufletul nostru si care se accentuau cand ne priveam. Pe 25 Iunie 2014, a început povestea noastră, o poveste fara sfârșit. A început timid, semtimentele contropindu-ne sufletele.
    Acum, avem 2 ani si aproape 7 luni de relatie, o relatie intre doi tineri, de cand suntem împreuna si de cand suntem totul unul pentru altul. Am petrecut împreuna multe momente frumoase, dar si momente mai putin plăcute. Avem planuri mari, vrând sa urmam amândoi aceeași facultate, sa ne construim un viitor.
    Așteptam cu nerăbdare Dragobetele❤️!
    Mulțumesc pentru timpul acordat in care mi ai citit povestea!

  31. Povestea noastra a inceput acum 17ani:2copii complet diferiti:eu timida si el-o fire mai libertina,ca sa nu spun golanel????.am petrecut o zi impreuna si de atunci am ramas un cuplu.binenteles,au fost momente frumoase,dar si momente neplacute…dupa 6ani ne am casatorit civil-o chestie programata de azi pe maine.dupa alti 6ani ne am casatorit religios-tot ceva programat de pe o zi pe alta..singurul lucru programat din timp a fost bebe…iar acum,dupa 10ani de dorinta si asteptare,a aparut printul nostru…..de aceea primul meu talisman pe pandorica mea,este talismanul”best mom”.

  32. Pe 14 februarie implinim 3 ani de relatia, 3 ani minunati alaturi de iubitul meu. Ne-am cunoscut de revelion, la cumpana dintre ani (2013-2014), nu am crezut vreodata ca o sa fim impreuna, ca o sa construim o asa frumoasa poveste de dragoste. M-am indragostit de sufletul lui, de blandetea glasului lui si de grija pe care mi-o purta. Nu am sa uit niciodata surpriza pe care mi-a facut-o pe 14 februarie 2014 si mai ales nu am sa uit acel pupic gingasi pe care mi la dat. Lucruri simple, dar atat de speciale si importante. Chiar daca se spune ca dragostea tine doar 3 ani, in pragul acestor 3 ani eu simt ca sentimentele sunt din ce in ce mai puternice si ca anul acesta ne asteapta o dragoste si mai mare, avem planuri mari pe care ne dorim din suflet sa le indeplinim. De la el am invatat sa traiesc, sa iubesc, sa exist cu adevarat si sa ma bucur de orice. Cu bune si cu rele ne-am acceptat unul pe altul si vrem sa facem urmatorii pasi tinandu-ne de mana si soptindu-ne de fiecare data acele 2 cuvinte pretioase “Te iubesc”.

  33. “Picături de ploaie” .. chiar aceasta denumire îmi trezește nenumărate emoții. Emoții simțite la primul sărut cu Razvan chiar printre picăturile de ploaie. Ar fi extraordinar sa câștig acest lanț de siguranță fiindcă s-ar integra armonios printre celelalte acesorii ale brățării mele Pandora primite de la iubitul meu. Toate acesoriile pe care le am au fost întotdeauna venite în momente de intensitate maxima și cu o anumita valoare sentimentala. Povestea mea de dragoste cu Razvan a început acum doi ani și de atunci nu suntem doar iubiți ci și cei mai buni prieteni și este un sentiment unic, pe care nu l am mai avut pana acum. Sper din suflet sa câștig acest lanț!

  34. Povestea noastra a inceput acum 1 an si 3 luni in timpul facultatii . Pana sa il intalnesc pe el nu credeam ca exista baieti care se pot implica 100% intr-o relatie.. el a fost cel care mi-a schimbat iremediabil acea parere . De atunci el imi face fiecare zi mai frumoasa 🙂 . Prima mea bratara Pandora el mi-a oferit-o, deci povestea mea Pandora a inceput cu el !

  35. Povestea noastra a început pe 14.08.2008, cand un prieten comun a facut schimb de liste pe Messenger cu el. Nu ne cunosteam dar m-a plăcut si si-a facut curaj sa iesim împreuna. Ne-am căsătorit pe 01.06.2013 iar pe 25.01.2015 a venit pe lume cea care urma sa ne schimbe viața. Sufletul nostru Delia-Ynes care ne-a unit pe zi ce trece mai mult.De atunci suntem o familie frumoasa si fericita!

  36. Povestea noastra este … de cartier.
    Ne am cunoscut acum cel putin 10 ani. Stam pe aceeasi strada si am ajuns sa vorbim natural, pe messenger si hi5, insa fara complicatii pentru ca eu eram destul de minora sa impun niste limite. Ne am pregatit pentru o eventuala relatie in jur de 3 ani, stiam amandoi ca asta ne dorim, dar diferenta de varsta nu era in favoarea noastra. Apoi, asteptarea a luat sfarsit, am ajuns in punctul la care am lucrat 3 ani de zile si am inceput o relatie sigura. A fost cum ne imaginam, astazi avem 7 ani de relatie, din ce in ce mai frumoasa. E important ca am inceput cu o baza de prietenie foarte statornica. Suntem cei mai buni prieteni, in primul rand. ????

  37. Noi eram din acelasi sat si nu ne cunosteam. El ii mai cu 8 ani. Pe cand am inceput sa ies si eu cu fetele, el deja a terminat scoala si a plecat in strainatate. Sa intors dupa 7 ani. Atuncia neam vazut prima data la discoteca din satul nostru. In clipa aia mam gandit ca el este cel mai chipes baiat pe care am vazut vreodata. El striga dupa mine dar eu ma prefeceam ca nul bag in seama, desi imi placea de el. El mereu era dupa mine asa ca odata am iesit cu el la un suc. Dupa aia iarasi… am povestit si povestea sa sfarsit pentru ca iarasi a plecat in Germania. Dupa ce sa intors iar am iesit si pana la urma neam cuplat… In 2014 de ziua mea mia cerut mana. Urma sa facem nunta in 2016, dar in 2015 am plecat la lucru in Germania impreuna la lucru sezonier. Pe la sfarsitul sezonului numai eu am ramas acolo singura femeie. Restu au plecat acasa, eu il asteptam pe el. Era ca un mic sef pe acolo, el trebuie sa plece ultimul. Mai aveam cateva zile de stat cand intr-o zi am vazut o barza pe cladire unde stateam. Si zicea baietii de acolo ca sigur la noo a venit ca numai noi suntem acolo in pereche. Dupa ce am ajuns in Romania nu mi-a venit ciclul. Am facut un test si inca unu si inca unu. Erau pozitive. Neam bucurat foarte mult. Asta era in iulie si in octombrie am facut nunta. In februarie am nascut o fetita. Ingerasul nostru. Poate ca nui cea mai frumoasa poveste dar eu nici sami imeginez o poveste mai buna nu as fi putut. Va pup :-*

  38. Ne am cunoscut acum patru ani.. Luna asta, pe 26, implinim patru ani de relatie, iar pe 19 august trei ani de casatorie. Nu a fost vreo dragoste la prima vedere, pur si simplu ne am placut si cam atat. Am trecut prin multe amandoi, a fost o relatie destul de chinuita, dar frumoasa. Avem si un baietel minunat impreuna, in varsta de doi ani si noua luni. Nu a fost si nici nu este totul perfect intre noi, dar am avut o iubire imensa si intensa.. Din pacate, acum s a cam stins flacara iubirii, si suntem pe punctul de a ne desparti. Problemele si alti factori exteriori au cam intervenit in relatia noastra.. Dar cred ca inca ne iubim si cu siguranta vom ramane foarte speciali unul pentru celalalt, indiferent care va fi deznodamantul relatiei noastre..

  39. În aprilie, anul acesta, se împlinesc 3 ani de când ne-am început frumoasa noastră proveste de iubire. Ne-am cunoscut printr-o prietenă. Totul a început dintr-o joacă, eu fiind clasa a 11-a și tipa inabordabila, iar el primul an la facultate și tipul glumeț cu care îmi placea să-mi petrec timpul. Nu ieșisem niciodată. Nu pentru că nu mi-o ceruse, ci pentru că îmi era o oarecare teamă. Vorbeam non-stop. Vorbeam la telefon, vorbeam prin mesaje, vorbeam pe facebook, ne vedeam pe skype, însa nu ieșisem. Toate aceste tatonări au durat cam 4-5 luni până când am zis că e cazul să facem și acest pas. Prima noastră întâlnire a fost asa cum mi-am dorit-o. Ploua și nu găseam nici un loc liber în oraș ca să stăm, așa că toată seara ne-am petrecut-o în mașină vorbind, și iar vorbind. A fost de ajuns să mă îndrăgostesc instantaneu de el și să-mi doresc să-l am alături de mine mereu. De atunci avem o relație frumoasă, cu certuri minore, ca în orice cuplu și cu împăcări dulci. Nu știu dacă în cazul meu prima mea dragoste va fi și ultima, însă știu că niciodată nu voi uita acești ani plini de iubire și fericire.

  40. Povestea mea a inceput in urma cu 4 ani, in ultimul an de facultate, de revelion, am realizat multe impreuna, am evoluat ca oameni si am crescut! De doi ani si bratara mea pandora este martora a relatiei noastre!

  41. Povestea noastră a început în urmă cu 16 ani…Ne-am cunoscut printr-o prietenă pe strada,am fost cei mai buni prieteni o perioadă lunga,timp în care eu eram in alta relație .După vreo 2 ani jumate s-a întâmplat “ceva” și din doi prieteni am devenit un cuplu…În 2005 ne-am căsătorit și în 2011 a apărut și minunea noastră !
    Eu zic că nu știi niciodată ce și de unde “te lovește ” ????????

  42. “Vinovată” de povestea noastră de dragostea a fost….o fotografie. In vara anului 2012 eram in club cu prietenii iar la un moment dat am cerut unui prieten sa-mi facă o poza. Și exact in acel moment, un străin, fără a fi atent la cei din jur, a trecut exact prin fața camerei foto și…pac poza! Astfel, fără să ne cunoaștem și fără sa vrem, am făcut o poză instantanee împreuna. Prima noastră poza împreuna ! (Sper sa pot atașa fotografia ) Eu am numit acea secunda accident divin pentru că un an mai târziu am ieșit la prima cafea iar in 2016 am devenit soția lui.

  43. Il cunosteam pe actualul iubit de ceva timp, insa nu eram impreuna pentru ca eu aveam prieten la vremea aceea. Din nefericire, am avut un grav accident de masina, acel accident a dus la decesul iuitului meu si la internarea mea timp de peste 4 luni incontinuu. Dupa luni intregi de chin am ajuns in sfarsit in acasa, iar cand am avut ocazia sa ma intalnesc cu el ( asta dupa inca cateva luni bune, din cauza sanatatii mele), el m-a invitat in oras. Probabil m-a invitat vazandu-ma cat de trista eram tot timpul, trista si singura. El m-a ajutat sa imi “revin” din acel impas,iar restul a mers de la sine. Acum sunt fericita, desi niciodata nu am sa uit acea “patanie”, dar macar acum nu sunt singura, iar cineva ma ajuta sa lupt in fiecare zi..

  44. Grea incercare, a trecut ceva vreme de atunci 🙂 ne am cunoscut la liceu intr o frumoasa zi de iarna, 8 decembrie, in care am chiulit la ora de franceza ca sa iesim prima data la un pub din apropiere. Ne facuse cunostinta o colega de a mea, eu eram clasa 11 a, el a 12 a. Anul acesta in decembrie se implinesc 20 de ani de la acel moment…. Mult, nici mie nu mi vine a crede ca a trecut asa mult timp de atunci, parca a fost in alta viata… In 2008 ne am casatorit si in prezent avem 2 kinderi frumosi, ca doar sunt ai nostri :)), un baietel de 5 ani nascut tot in decembrie si o fetita de 1 an si 5 luni despre care am aflat ca va veni in vietile noastre tot in luna decembrie, a 2 a zi de Craciun. Ea a fost surpriza vietii noastre pt ca nu mai era in plan, sa spunem asa. Dar suntem foarte fericiti ca a venit pentru ca este total diferita de baietel. Suntem fericiti ca suntem parintii lor si incercam sa facem o treaba cat mai buna in aceasta meserie de parinti. Va dorim tuturor sa aveti parte de asa ceva pentru ca intr adevar doar ei conteaza! ????????????

  45. O Doamne ! Traiesc o frumoasa poveste de dragoste de 8 ani (acum sa nu credeti ca nu ne si certam ) dar nimic grav ????. N-am cunoscut pe facebook el lucra in Italia ,am vb .cateva luni pe net ,si intr-o seara imi zice :nu vrei sa vi sa ne cunoastem ? ,iar eu zi:in Italia ?,el:da ,eu :ok de ce nu .A fost nebunia vieti mele la 29 de ani pe atunci sa plec la un barbat pe care nu il vazusem decat in poze.Am simtit ceva ce nu pot explica in cuvinte ,ca el este alesul si ca el imi va fi alaturi pe viitor,santem foarte fericiti ,de 3ani avem si rodul iubiri noastre o fetita minunata care si mai mult ne uneste .Ma rog in fiecare seara ,sa dea Dumnezeu linistea sufleteasca si fericirea care o am eu tuturor femeilor ,macar pe jumate cat o am eu .Va pup .

  46. Ne-am cunoscut întâmplator dar nu am vorbit deloc aproximativ 2 ani.. după 2 ani a început sa ma caute și după lungi ieșiri și întâmplări am început o frumoasa poveste.. care imediat face 2 ani❤️ Suntem din familii diferite, avem activități diferite și ne vedem rar cu toate acestea avem o relație frumoasa ???? E așa frumos sa ți se para ceva suspect cu un tip și după 2 ani sa fiți impreuna .. asta e cea mai ciudata chestie????

  47. Bună,
    Povestea mea de dragoste este puțin diferită fața de poveștile fetelor ,pe care le-am citit,povești superbe de altfel.
    Astfel ,pot spune că la cei 16 anișori ai mei ,povestea mea de dragoste se leagă de o pasiune enormă pentru mine,și anume aviația.
    De la vârsta de 8 luni ,atunci când am zburat pentru prima dată ,fericirea mi se citea în ochi ,și mai apoi când conștientizam ,cât de cât ,realizasem că oamenii sunt mai mici decât mine când sunt în avion,așadar îl rugam pe tatăl meu “să mă urce sus să văd oamenii mici”.
    Peste ani și ani, ajunsă în momentul actual,când a venit vremea de a-l urca eu sus să vadă “oamenii mici”, îmi dau seama cât de îndrăgostită sunt de această meserie și cât de arzătoare este dragostea mea.
    Mereu când zbor am un sentiment special ,încă nu imi dau seama exact ce fel de cocktail este …pentru că este vorba atât despre iubire,dragoste ,cât și despre pasiune,dedicare,adrenalină și nebunie.
    Deoarece am crescut cu ideea că atât timp cât iubim ceea ce facem,nu simțim că muncim ,am ajuns să muncesc la visul meu inconștient. Astfel, anul trecut am ieșit la simplă comandă,ceea ce înseamnă că am zburat pentru prima dată singură în avion (fără instructor) .Din acel moment dragostea mea pentru aviație a devenit și mai mare .
    Iubesc zborul,iubesc adrenalina și mai mult decât atât ,iubesc imposibilul și sunt de părere că viața poate fi foarte plictisitoare dacă nu știm să o trăim și să ne-o complicăm.
    Așadar, odată ce am încercat zborul povestea mea de dragoste a înflorit și pe zi ce trece ,tot mai mult și mai frumos înflorește.
    Mulțumesc pentru timpul acordat mie,o persoană necunoscută și pentru faptul că faci ceea ce iubești ajutând oameni!
    Felicitări pentru acestea.
    Să ai o zi frumoasă!
    Cu drag,
    Dina L.

  48. Gestul tau este extraordinar si atinge inimile multor pandorici! Cât despre povestea mea de iubire, se împlinesc aproape 3 ani de cand ne cunoaștem si 2 ani jumătate de cand suntem împreuna. Dar detaliile spun mult mai mult decât datele, de asta consideram in sufletul nostru ca ne știm de-o viata! Fiind la liceu in ultimii doi ani, majoratele ne grupau aproape in fiecare weekend, iar in luna martie l-am cunoscut pe iubitul meu. Era un majorat la o pensiune si cum a intrat, s-a oprit la mine si s-a uitat câteva secunde lungi si nedefinite! Nu ne cunosteam, dar am făcut câteva poze împreuna si începând cu a doua zi am început sa frecventez cafeneaua unde lucra. După aproape 7 luni in care mi-a dovedit intr-una cât tine la mine, am acceptat sa ii dau o șansa. Dupa doar 2 saptamâni si-a tatuat chipul meu pe mâna si zilnic m-ar cere in căsătorie daca ar sti ca as aștepta, dar nu grăbesc lucrurile. Locuim împreuna si sunt cea mai fericita. Nu au trecut mai mult de 3 zile fără sa ne vedem si asta demonstrează ca unul fără celălalt nu am putea niciun moment. De Crăciun mi-a făcut cadou prima mea brățara Pandora (știind cât mi-o doresc) la care mi-a atasat inima free, in ideea ca mereu voi avea libertatea sa il iubesc cum imi doresc si bufnița cu puiul ce simbolizează înțeleptul din familia noastră :)) multi ani de fericire, dragelor! Sa fiti iubite si răsfățate in fiecare zi de aleșii voștri! Si felicitări Marinei pentru pasul pe care l-a făcut alături de iubirea ei!????????????

  49. Povestea mea nu a inceput de foarte mult timp . Ne cunoastem de 7 ani dar in toata aceasta perioada l-am tinut in friend zone ????. Am fost si in aceeasi clasa in ultimul an de studiu , si abia dupa ce am terminat ne-am acordat o sansa . Nu credeam ca o sa decurga relatia atat de frumos si ca ne vom gandi la un viitor impreuna, dar acum pot spune ca este cea mai frumoasa relatie si ca alaturi de el ma simt implinita . Il iubesc si ma iubeste ❤????????????

  50. Soțul meu ma urmărește de muuult timp și când spun mult, este chiar mult, pt ca prima cerere de prietenie a fost în clasa a 5-a, dar evident ca nu i.am oferit importanta. În clasa 8-a a revenit cu cererea și a fost din nou dezamăgit, pt ca nu îmi plăcea de el ;)) dar s.a supărat foarte foarte tare pe mine încât am avut niște divergențe nu foarte creștinești. În clasa a 10-a am devenit colegi de clasa, nu va dați seama ce chin era sa convietuim amândoi atâtea ore pe zi. Într.o zi atât de tare ne.am certat încât m.am mirat ca nu mi.a tras una, știu ca acum își aduce și el aminte ca s.a gândit ca dacă îmi da una atunci ma descentreaza :))) eu având 1,60 și el 1,90 deci va dați seama ce afurisita eram. A trecut clasa 10-a, in clasa 11-a am început sa ne toleram, incercam sa nu ne mai intersectam ca să nu mai avem certuri. Dar ce sa facem ca în clasa a 12-a vad ca începe sa fie foarte prietenos, tot numai un zâmbet și plin de glume și hop apare cererea numărului de telefon, cu un motiv prostesc evident, sa îmi trimită mesaj sa nu uit sa ii aduc un set de chestionare pt examenul auto. Am înghițit.o deși nu prea îmi convenea sa aibă nr meu, dar am zis ca nu pot nici sa nu i.l dau pt ca as fi considerata sălbatică. De aici au început dulcegăriile, tot îmi făcea complimente și într.o zi ma trezesc ca începe cu mesaje gen de dragoste, eu râdeam pt ca nu știam cum sa reacționez, pana într.o zi când a prins curaj în realitate și m.a luat la școală la pupacit :))) atunci mi.am dat seama ca nu mai e gluma, eu având pe altcineva atunci. Nu pot sa spun ca simțeam ceva pt el, nici macar atracție fizica însă a stat atat de mult în friend zone și a fost atât de grijuliu, apropiat, înțelegător în toate încât m.a cucerit fără sa vreau. Într.o noapte stăteam de vorba cu prietena mea și tot vorbind și povestind ea îmi zice pai tu nu vezi fata ca ești îndrăgostita lulea de el? Evident ca eu nu vroiam sa accept, deși în interior simțeam destul de bine. În primul an de facultate am fost tot asa în zona friend, doar ca ne mai pupaceam din când în când pana când s.a supărat rău și a spus ca el nu mai rezista sa stea asa, ca el vrea sa fiu cu el, am încercat o perioada însă a fost greu și am terminat prin a rupe legătura de tot. Dar ce sa faci ca după nici jumate de an a revenit, cu un motiv banal, sa îmi spună ce nota am luat la un examen :)) eu încă eram cucerita de el în interior și abia atunci am început eu sa iau în serios relația noastră și de aici au început provocările din exterior, probleme și restul, dar am reușit sa trecem peste toate, împreună. Am avut o dragoste cu multe provocari, o dragoste cu năbădăi, dar cel mai mult îl iubesc pt ca a așteptat atât după o nebuna de care restul ii spuneau sa fuga :))) ( eu fiind cea mai rea, mandra și nesuferita fata din clasa, niciun băiat nu încerca să se apropie de mine, țin minte când am văzut un mesaj când ii spunea un coleg ba de Alina stai departe ca asta e cea mai a dracul, dacă ii faci ceva nu mai scapi) dar el a făcut tot ce a știut mai bine și a ales calea cea mai buna pt a ma cuceri încet dar sigur. Acum suntem soț și soție și sper sa mergem pana la capăt asa 🙂

  51. Ce provocare frumoasa in schimbul unei bijuterii Pandora!!! plus ca sunt incantata sa te descopar!
    L-am cunoscut pe viitorul meu sot in urma cu peste noua ani, la serviciu!!! Comunicarea a fost liantul dintre noi si a functionat foarte, foarte rapid 🙂 e mare lucru sa cunosti un OM si sa descoperi prin comunicare ca ai atatea si atatea lucruri in comun cu el!!!
    Ne-am casatorit in 2009, printesa noastra s-a nascut in 2012, iar la aniversarea a cinci ani de la casatoria noastra, m-am imbogatit si cu prima mea bratara Pandora!!! Iar primul charm a fost “pahare de sampanie”, ca doar aveam ce sarbatori!!! Iubesc bijuteriile Pandora pentru ca spun o poveste si am de gand sa ii las fiicei mele mostenire intreaga poveste!
    Multumim!!!

  52. Povestea noastră a început acum 20 de ani si continua , cred eu , la fel de intens ca la început . Împlinirea iubirii noastre sunt copiii , care îți umplu viața de dragoste necondiționată . Cu răbdare , dăruire si înțelegere ne scriem povestea de dragoste zi de zi si noapte de noapte , cu mici certuri si împăcări spectaculoase . Ne iubim cu maturitatea vârstei si ne scriem frumos povestea .

  53. Incep prin a va spune ca a fost cu adevarat “delicios” sa citesc, mai sus, particele din vietile voastre! ???????? Eh, si acum povestea mea… Eram dupa despartirea de persoana pe pe care o vedeam la momentul acela langa mine(aproape) toata viata, prima dragoste as zice… Si in ideea de sprijin, prietena mea a insistat pe la 00:00 sa ma scoata la o cafea. Am acceptat si… Am ajuns in club unde… Al meu asta mic a stat toata seara cu o sticla de Borsec si s-a holbat de-a dreptul la mine. M-a intrebat cum ma gaseste pe facebook si de acolo au urmat conversatii online fara sfarsit si intr-un final si iesiri. Niciunul dintre noi nu a crezut atunci ca o sa se termine cu o relatie… Insa uita-ne azi dupa un an si 4 luni fericiti si indragostiti, un an cu rasete si plansete, orgolii si dovezi de iubire…???? Si cam asta-i povestea!

  54. Cand m-am cunoscut cu sotul meu aveam 17 ani ,deci eram un copil,nu stiam ce inseamna dragostea sau daca o sa inceapa vreo relatie. O prietena de-a mea imi tot povestea despre el la cel mai placut mod ,vrand sa ne combine.A organizat o intalnire la un billiard,apoi la o discoteca,ptr ca atunci nu erau cluburi si incet incet ne-am apropiat. Nu am stiut ca il iubesc si nici nu credeam ca o sa ma indragostesc de el pana intr-o zi cand am inceput sa devin un pic geloasa. Dupa 4 ani de relatie,ne-am casatorit,adica la 21 de ani.La varsta de 23 ani am nascut primul baietel,la 25 pe al doilea baietel iar la 31 de ani am hotarat impreuna sa mai facem un copil in ideea ca ar fi fetita,insa fetita noastra a fost tot un baietel .Avem o casnicie fericita,3baietei frumosi si o viata de familie minunata.Anul aceasta in August implinim 14 ani de casnicie,dar 18 ani de dragoste nemarginita,presurata cu respect si devotament. Va doresc tuturor tot binele din lume si soti iubitori????????????

  55. De multe ori m-am gandit.. cum ar fi ? cum ar fi sa fiu eu in locul lor.. sa am si eu pe cineva.. care sa ma protejeze, sa ma iubeasca, sa simta ca eu sunt totul pentru el…asa cum intalneam in prea iubitele mele carti, adevarate povesti de dragoste.Izvoar nesecat de inspiratie de-a lungul veacurilor pentru milioane si milioane de carti – dragostea… m-a atins si pe mine.Lacrimam.. la impresionantele povesti de dragoste dar nu credeam ca vreodata eu ,mai ales la o varsta atat de frageda voi simti la fel.Dupa relatii… esuate,in care incercam sa ma agat de o mica iluzie.. o mica speranta ca am gasit in final pe cineva cu care sa-mi petrec adolescenta,cu un gust amar descopeream ca nu era EL..cel pe care il cautam..A. ,S. ,I. ,R… doar niste nume acum.. au trecut prin viata mea.. ca un fulger ce strabate cerul.. in mijlocul unei tumultoase furtuni.

    O furtuna era si sufletul meu atunci cand l-am cunoscut..pe cel care detine inima mea si azi. Oscilam intre doua relatii fara sens, in care la un moment, imi pusesem sperante ,care insa s-au dovedit a fi zadarnice.. deoarece baietii respectivi nu erau pentru mine.De ultimul.. am crezut ca m-am indragostit.Am suferit.. si poate si acum il privesc cu o nostalgie, dar nu pentru ca l-as iubi.. nu… cu siguranta nu, ci o nostalgie la gandurile pe care le nutream atunci, la visele pe care mi le facusem… in legatura cu o persoana.. care doua saptamani mai tarziu avea sa ma paraseasca fara nici o remuscare.

    Nu am inteles niciodata de ce am considerat eu ca el era potrivit pentru mine… sa fi fost o provocare.. sa fi fost orgoliu..sau furia unei neimpliniri.. nu stiu.. dar ma bucur ca s-a terminat, ca nu imi mai ocupa gandurile si nu mai sunt coplesita de tristete, cum eram o data chiar daca ii pronuntam doar numele.Asadar eram cu I dar vorbeam pe internet(intr-o perioada cand toata lumea utiliza internetul pentru a cunoaste noi oameni) cu R… I a fost o “marioneta”.. pe care o etalam fata de colegele mele.. care il laudau constant pentru frumusetea lui,era un “trofeu” pe care l-am obtinut usor.. iar apoi n-a mai reprezentat nici un interes pentru mine. R. aparuse..subtil.. fara prea multe explicatii,(niciodata nu a dat explicatii pentru faptele sale.. nici cand eram impreuna) in viata mea.. pur si simplu era un “amic de pe net”..insa usor, usor.. m-a convins..involuntar ca ar fi mai bine sa-l parasesc pe I. pentru o relatie alaturi de el.. desi nici el nu era tocmai o persoana libera(avea o relatie cu M…pe care a parasit-o dupa 9 luni fara nici o explicatie..aparent pentru mine). Am renuntat usor la I. care de fapt..ma parasise pentru ca imi ocupam prea mul timp vorbind cu R…si despre R.

    M-am indreptat plina de iluzii catre o noua relatie,..bineinteles cu R..(care demult nu mai era un simplu amic..marturisindu-mi ca simtea o atractie pentru mine din ziua cand am facut cunostinta).. ce s-a dovedit a fi.. searbada… lipsita de sens.. si de …”dragoste”.Doua saptamani.. atat a tinut.Un timp atat de scurt despre care am vorbit poate un timp prea lung.Nu stiu.. cert e ca am suferit.. a trecut.. iar R. a ramas in urma, gratie unui al treilea…”alesul”.Prima conversatie purtata cu acesta era in perioada cand R ma interesa, insa.. fiind o persoana deschisa.. am purtat o conversatie indelungata cu Marius…(asta era numele sau)..in care i-am marturisit mai multe lucruri intime.. ( Marius … chiar asa.. precum iubitul lui Cosette din “Mizerabilii” de Victor Hugo )..Marius,un baiat special,sigur pe sine si de potenta sa de baiat… a incercat sa ma acapareze cu un limbaj neutru,plin de sine.. insa nu dadadea nici un semn ca ar fi interesat de mine( ii specificasem ca am o relatie cu un baiat si ca..ma gandesc deja la altcineva..concluzie eram un “punct mort”.. nu reprezentam interes.. decat ca un partener de discutie.. el considerandu-ma o fata inteligenta).Relatia mea cu R a evoluat… a murit.. am suferit.. si apoi soarele mi-a zambit din nou…Conjunctura a facut ca eu sa vorbesc din nou cu acel baiat..pe care nu-l mai luasem in seama de cand vorbisem prima data.A fost mirat cand am incercat sa intru in vorba..o data..de doua..chiar si a treia oara.Apoi usor,usor..i-am trezit interesul…si ne facusem un program de vorbit prin intermediul internetului.Zilnic dupa ce ajungeam de la scoala… ne cautam din priviri in lista de la Messenger (uf tehnologia asta ).Era acolo.. era on-line..doar pentru mine.. sau..asa credeam.Au trecut cateva luni (din februarie pana in mai) in care el s-a delectat doar cu o poza de a mea..si aceea cam tarziu trimisa.In luna mai deja ma impacientasem.Zilele treceau iar Marius nu avea nici un gand sa ma invite sa ne vedem.I-am propus…si mi-a marturisit ca i-a fost frica stiind ca uram “invitatiile”… insa.. am facut pasul cel mare si ne-am intalnit. Da.. ce pot spune e ca nu a fost “dragoste la prima vedere” nici pe departe.. eu eram prea inalta… el prea slab.. aparent nu ne potriveam.. am mers o perioada tacuti in care ambii meditam si incercam sa intrezarim finalul acestei intalniri.Ne era frica.. ne era frica deoarece noi ne facusem planuri… si parca acum nimic nu se mai lega..parca pur si simplu nu ne mai placeam.Eu am fost cea care am deschis un subiect.. era vorba despre fostul prieten..in clipa aia i-am multumit lui R. ca trecuse prin viata mea.. deoarece povestindu-i anterioara mea relatie lui Marius.. am inceput sa vorbim si de altceva.. iar eu mi-am regasit “printul” de pe internet.Vorbea la fel… folosea aceleasi expresii ingrijite.. special alese.. si isi punea in valoare educatie.

    Era vadit dezamagit..nu de mine (dupa cum mi-a marturisit mai tarziu)..ci de el.. se simtea inferior.Cu timpul am depasit si problema aceasta.

    Dupa o prima intalnire.. cu emotii de tot felul.. am spus “DA” vreau sa fim impreuna…si vreau sa cred ca va fi ceva de viitor…a si fost.. Am inceput neincrezatori.. ca apoi sa ne iubim ca doi nebuni.. (care nu percepeam viata unul fara altul). Relatia noastra a evoluat bine,fara surprize,.. ca ina lte dati.Era un baiat delicat..sincer, tandru. Ma iubea.Pe 20 mai 2005, oficial.. am decis sa fim impreuna. Pe 12 iunie de ziua lui am simtit primii fluturi in stomac atunci cand buzele sale mi-au atins suav gatul.Nu eram pregatita pentru relatii sexuale.. nici un an mai tarziu n-am fost.. poate nici acum nu sunt.. dar ce am apreciat la el a fost rabdarea care a avut-o si o are si acum cu mine.

    Marius e diferit de toti baietii pe care i-am intalnit.Desi nu am avut relatii sexuale.. mi-a demonstrat cat poate fi de tandru.. grijuliu.. atent.. iubaret… gingas.. asa cum poate mai rar gasesti astazi.. Dupa un an..trupul sau (din cauza caruia era uneori complexat..s-a mai implinit).. dragostea noastra e pe culmi.. iar noi.. zilnic ne tinem calea unui altuia.. nu puteam sta unu fara celalat … suntem vitali unul pentru altul.. si chiar si acum dupa un an.. nu putem..sta o zi unul fara celalat.Relatia cu Marius spre deosebire de celalelalte relatii, a dat nastere in mine unor sentimente noi.. pure.. prea frumoase pentru o lume atat de rea. Dimineti in sir.. ma trezesc cu gandul la el.. si la relatia noastra.Zambesc, sunt fericita..am parte de ceva unic.Poate nimeni nu poate sti cu adevarat cat ne iubim.. insa persoanele ce ma inconjoara au inteles totusi ca de data aceasta “e altceva…e ceva nou pentru amandoi”.

    Nu cred ca are sens sa povestesc despre certurile noastre.. ele au trecut.. au ramas in urma.. si ce a fost mai important a biruit… adica relatia noastra.La cei 20 ani neimpliniti ai mei..pot spune cu mana pe inima ca traiesc o minunata poveste de dragoste..bazata pe prietenie…sentiment profund…incredere..loialitate… pe… noi.Noi o pereche de invidiat,care avem planuri mari… as vrea sa raman cu el o viata.. si daca Dumnezeu mi-l va lua.. mereu va ramane in inima mea ca prima..si singura mea iubire.

  56. Ne-am cunoscut acum 11 ani si 3 luni..pe 4 septembrie 2005. Eu atunci terminasem clasa a VIII-a..ma pregateam pentru liceu, iar el intra in clasa a XII-a…era vacanta mare. Destinul a facut sa ne intalnim in acea seara. De atunci suntem impreuna si ne iubim nebuneste..e sufletul meu pereche. 11 ani in care am ramas impreuna, indiferent de circumstante…am trecut prin foarte multe ..dar cel mai important e ca ne-am fost alaturi intotdeauna, ne-am sustinut si ne sustinem unu’ pe celalalt, am crescut impreuna !!! Dupa 9 ani de relatie…in 2014 ( 19 iulie ) am devenit sot si sotie. E cel mai bun prieten al meu..e omul care imi e alaturi in fiecare secunda a vietii mele… Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ce om minunat am langa mine…nu as putea sa imi doresc altceva…el e tot ce as fi putut sa imi doresc vreodata…e TOTUL pentru mine !!! Il IUBESC !!! ❤️❤️

  57. Povestea mea e foarte simpla…soțul meu era în aceeași echipa de hochei cu fratele meu..într. o zi îl așteptăm pe fratele meu sa iasă de la vestiare după meci…si a ieșit El,soțul meu.. .a fost dragoste la prima vedere…si acum avem 2 copii minunați…

  58. Sunt 3 ani si 7 luni de cand a avut curaj sa vorbeasca cu mine despre ceea ce era evident ca isi doreste. Nimeni nu ar fi crezut vreodata ca o sa ajungem sa fim asa fericiti si indragostiti (nici macar noi).
    Povestea noastra a inceput cand eram in clasa a11-a, pe la majorate. Dupa cateva pahare, incepea sa vina curajul, si incepeam cu un dans, 2, 3..cateva saruturi…si se termina seara. Urmatoarele zile, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
    Dupa banchet, si-a facut curaj si am iesit la o cafea, am discutat, am ramas impreuna. Toata lumea a ramas uimita cand a aflat vestea, dar intr-un oarecare fel se asteptau.
    De atunci au trecut 3 ani si 7 luni, in care am trait nenumarate momente frumoase, am fost si suntem alaturi unul de celalalt, ne sprijinim, ne ajutam mereu si ne iubim enorm. El este cel mai bun prieten, este iubitul meu, este amantul meu.

  59. In martie se implinesc 7 ani de relatie. Eram colegi de munca, eu iesisem de curand dintr-o alta relatie si eram suferindă. El mi-a deschis calea spre toate implinirile ce urmau sa vină. Dupa doar o luna si jumătate m-a cerut in căsătorie. In scurt timp ne-am mutat împreună, dupa 1 an si jumătate am facut nunta. Totul a fost foarte rapid. Peste inca 2 ani am primit cea mai mare minune din viata noastră (fetița), iar anul trecut a venit fericirea supremă (baietelul). Sunt cea mai norocoasa sotie si mamă si imi doresc ca toate femeile din lume sa simta macar jumatate din fericirea pe care o trăiesc eu. ❤❤❤

  60. Povestea noastră de dragoste a început acum 10 ani, când eu aveam 18 ani , înainte de bacalaureat și cu pregătiri pentru o admitere la București. El era student in Timișoara . Ne am cunoscut , culmea, pe internet, mai exact pe hi5 :)). Bineînțeles, am mers la Timișoara la facultate, mi am pus toată familianin cap, dar ce conta?!? Abia așteptăm sa plec de acasă ca sa iubesc și sa fiu iubita! După 6 ani ne am căsătorit, la un an după căsătoria noastră a venit Ștefan iar apoi, destul de repede a apărut și frățiorul , Mihnea care va face 1 anișor in mai puțin de 2 săptămâni :). Sunt o mama împlinita, o soție iubita și respectata și ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot

  61. Povestea mea de dragoste a inceput undeva in luna iulie cand am fost la ziua Ralucai, prietena mea cea mai buna. Acolo pot spune ca am intalnit persoana care in acest moment este cea mai importanta pentru mine. Avem o relatie de un an si jumatate si impartasim exact aceleasi sentimente ca la inceput, nimic nu este schimbat inafara de trecerea timpului care a cladit profund dragostea in inimile noastre si a facut sa impartim cele mai frumoase momente impreuna. La inceput a fost foarte timid, deoarece nu se gandea ca “o fata asa draguta ar fi cu el” ca sa il citez, dar la insistentele mele subtile s-a aprins scanteia. Este un adevarat gentleman si se diferentiaza de restul baietilor din ziua de astazi…este atent si iubiror mereu, tot ce si-ar putea dori o mama pentru fiica ei. Mi-ar placea foarte mult sa castig pentru ca bratara mea Pandora inseamna foarte mult pentru mine, fiind atat bratara cat si pandantivele de la el si ascunde o poveste superba de dragoste, iar cand am vazut ce presupune concursul am fost foarte incantata.

  62. Totul a inceput pe 6 nov 1988 ziua in care m-am nascut. Sunt indragostita de mirosul ei, de bratele care ma cuprind atunci cand ajung acasa.. cam foarte rar in ultima vreme. De fiecare data cand ma vede stiu ca ma iubeste si eu o iubesc pe ea, din prima clipa, desi nu constientizam atunci cand eram mica,, acum, cu timpul mi-am dat seama ca ea este singura mea dragoste adevarata si neconditionata. Mama mea este cea mai minunata de pe pamant si nu ai cum sa nu te indragostesti de ea. Te pup si mult succes pe viitor cu Blogg-ul 🙂

  63. Bună! 🙂 Povestea mea de dragoste este în aparență una simplă: ne-am întâlnit si ne-am plăcut.A fost dragoste la prima vedere.Pe data de 31 dec anul 2015,a venit cu părintii lui la noi acasa.Parintii nostri se cunosteau,mamele au fost colege de serviciu :).Ne am cunoscut abia atunci,desi au fost N sanse de cunoastere,insa nu degeaba se spune ca momentele frumoase apar atunci cand nu te astepti si cine este dat sa fie al tau,va fi! Am iesit împreună a doua zi,pe 1ianuarie 2016 pt a ne da sansa de a ne cunoaste mai bine,el urmand sa plece din tara pe 2ianuarie(este stabilit in Belgia impreuna cu familia).Pot spune ca eu am foat cea care a facut primul pas pt a avea loc intalnirea din seara aceea.Dupa cateva ore de discutii legate de diverse subiecte,de ceea ce ne place,sau nu,ceea ce ne dorim pe viitor ,ce asteptari avem de la o relatie,etc. a urmat si primul sarut ;)).Iar de atunci am ramas impreuna si ne dorim sa ramanem pentru totdeauna.Dar nu am terminat aici:).El a plecat pe data de 3ianuarie,iar pana in luna mai nu ne-am mai vazut,insa am continuat sa vorbim zi de zi,sa ne cunoastem mai bine chiar daca a fost doar prin intermediul telefonului.Au fost momente mai grele,pline de dor si frustrare pt ca nu l poti imbratisa macar pe cel mai drag sufletului tau,insa toate acestea ne au intarit si am mers mai departe.Ne vedem o data la 2luni,iar in vacante stam impreuna 2 sau 1 saptamana,depinde de concediul lui.Desi este foarte greu,pot spune ca am castigat cel mai frumos si drag “lucru”pentru sufletul meu.Am uitat sa specific,nu am plecat pana acum la el,deoarece eu sunt in ultimul an de facultate si imi doresc sa o termin.Dar va venii momentul cand ne vom avea si noi cand ne dorim.Distanta pe noi ne-a apropiat foarte mult si ne-a intarit.Cine a spus ca o relatie la distanta nu este posibila,inseamna ca nu si-a dorit suficieny de mult acea relatie.Aceasta este povestea “noastra”de dragoste.Te pup :*

  64. Hello ???? Mă numesc Andreea și sunt împreuna cu iubitul meu, Ciprian de aproape 2 ani și jumătate.
    Întâmplarea face că suntem amândoi din același oraș, chiar locuim destul de aproape și nu ne cunoșteam până într-o zi.
    Era o zi de iulie, o după-masă foarte călduroasă, în care îmi urmam programul zilnic, și-anume mersul la sală (p.s nu credeam că o să-mi întâlnesc sufletul în sala de forță).
    Ne-am văzut și cred că ne-am plăcut în următoarele 5 secunde.
    Nu am zis nimic niciunul, doar ne-am privit și cam atât. În următoarele zile, ne vedeam la aceeași oră, în aceeași sală.. când într-o zi, a venit și a intrat în vorbă.. am povestit mult și ne-am dat seama că suntem atât de potriviți (profesional, cum vedem viitorul, ce anume ne dorim) mai puțin la temperament ( e de la sine înțeles, eu fiind Berbec și el Fecior (ă) ( cum îi place lui să spună) :)))
    El e o fire rațională, cum îmi place mie să-i spun ,,un iceberg” care se topește încet, dar sigur, de la cât de multă atenție și dragoste îi ofer.
    El e omul sufletului meu, cel care mi-a fost alături mereu și-mi doresc ca să ajungem unde ne-am propus: să ne întemeiem o familie! ????‍❤️‍????
    Mulțumesc că am avut ocazia să îmi reamintesc cu drag și cu atâta emoție aceste momente!

  65. Povestea mea de dragoste..nu stiu daca o sa capteze atenția ..dar pentru mine este unică iar sentimentul de iubire veșnica este păstrat in suflet iar iubitul meu mi-l reamintește in fiecare clipa chiar si dupa ani de cand ne-am cunoscut..prima mea iubire si simt ca va fi si singura. Noi ne am cunoscut inca din primii ani de liceu,intre bancile liceului..si acum simt acel fior puternic . Eram doi copii naivi,eu putin mai rușinoasa iar el băiatul care putea avea orice fata si fura toate privirile..Totul a început in prima zi de liceu ,m-am așezat in banca..si acum tin minte *a 3-a de pe partea cu geamul *..Apoi,m-a întrebat daca poate sta cu mine pe parcursului anului școlar .Nu stiam ce sa răspund,imi doream atat de tare dar ma rușinoasem toată si m-am blocat. I-am schițat un zâmbet si a înțeles ca poate ramane . Povestea noastră de dragoste este una mai mult decât perfecta,nu mi-as fi imaginat niciodată ca pe parcursul anului anului am fi putut sa ne apropiem atat de mult încât am format o relație . Recunosc ca suntem diferiți dar lucrurile astea ne fac sa ne apropiem si mai mult . Am trecut prin toate problemele râzând si tinandu ne de mana . Ne-am promis ca povestea noastră nu se va termina niciodată . Ne vom fi alături la bine si la greu . Acum ,urmează pragul cel mare :căsătoria. Ne-am pus ani la rând bănuț peste bănuț ,așteptam clipa asta ..Dar ,se va întâmpla . Anul viitor va avea loc pe data de 15 Septembrie ,ziua noastră . Ziua in care povestea a început. Intre timp ,mi-am achiziționat brățărica Pandora de care vreau sa spun ca a fost alături de mine,a fost martora la momentele noastre. Zâmbesc de fiecare data cand o vad.. Cu zâmbetul pe buze,ma declar iubita .

  66. In 1993 ne am cunoscut .Am fost prieteni doar 2 saptamini.Dupa5ani ne am reintilnit Pe data de 13 februarie inplinim 19 ani de cand suntem prieteni si 18 ani de cand suntem casatoriti din aceasta frumoasa poveste de dragoste sau nascut doi copii (baieti ) unul de 10ani si 16ani si inca ne iubim la fel de mult .

  67. Tocmai ce am inplinit 3 ani pe 18.01. Ne am cunoscut intamplator intr un bar prin niste prieteni comuni. Urmatoarea saptamana am iesit la film si asa s a infiripat povestea de iubire. Au fost 3 ani minunati in care am inteles ce este cu adevarat iubirea si respectul.

  68. Povestea noastra de dragoste a inceput in urma cu aproximativ 9 ani, mai exact 23 martie 2008. ????????
    Au trecut 11 luni si am fost cerut de sotie ????de Valentine’s day la Radio Zu, in acelasi an pe 15 august 2009 ( Sf. Marie Mica) ne-am casatorit.????????
    Rodul iubirii noastre a venit pe lume anul trecut pe data de 08 septembrie 2015 ( Sf. Marie Mare ) ???? ????si ne-a umplut suflelete de fericire si iubire nemarginita!
    Ma declar o femeie si o mamica fericita si iubita pana-n maduva oaselor! ❤
    Sunt cea mai norocoasa femeie din lume deoarece am 2 baieti minunati pe care ii iubesc enorm si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca mi-a scos in cale cel mai minunat sot si mi-a daruit cel mai adorabil copilas! ????
    Povestea mea de dragoste fara sfarsit! ????❤

  69. Povestea mea de dragoste incepe in vara lui 2013. In fiecare an, la inceputul verii,in orasul meu are loc un festival medieval cu tot felul de evenimente. Intr-o seara am mers cu mama mea si niste prieteni de familie la festival sa urmarim un concert. Ne plimbam printre tarabe in cautarea unor suveniruri. Ioana, una dintre prietenele cu care eram ma striga. O aud si ma intorc. Atunci il vad pe el. Un baiat frumos cu ochii de culoarea marii. Poate de asta m-am indragostit de el de cand l-am vazut. Acesta a observat ca ma “holbez” la el si mi-a zambit. Nu am schimbat nicio vorba. Am plecat. A doua zi plecasem la mare cu parintii mei. Am ajuns, ne-am cazat si am coborat in receptie unde aveam internet. Am intrat pe facebook si am vazut un mesaj de la baiatul cu ochi frumosi. Il chema Rares. Am inceput sa vorbim iar cand ma intorceam acasa urma sa ne vedem. Dupa 1 saptamana am plecat inapoi acasa si a venit timpul sa ma intalnesc cu el. M-am pregatit frumos cu o rochita albastra si balerini si am plecat spre locul stabilit pentru a ne intalni. A fost o intalnire draguta, m-a imbratisat si m-a sarutat pe obraz cand a trebuit sa plec acasa. A doua zi urma sa iesim cu niste prieteni de ai mei intr-un local si sa vina si el. Ca sa nu se simta prost, m-am intalnit prima data cu el, apoi cu restul. I-am povestit cate ceva despre fiecare prieten si mi-a spus ca il cunoaste doar pe Dragos, ca sunt prieteni de mici. Am incuviintat si am mers mai departe. Ne-am intalnit cu ei in fata localului. Am intrat , am baut cate un suc, am.mai povestit si se facuse seara. Era timpul sa plecam . Cu toate ca eram cu prietenii, care sunt si vecinii mei, a insistat sa ma conduca pana acasa. Pe drum, Dragos le spunea fetelor care mai erau cu noi ca daca ma place ma va lua de mana. Si asa a si fost, m-a luat de mana si nu m-a mai lasat pana in fata portii mele. Eram atat de fericita. A doua zi, m-am vazut din nou cu Rares. Ne-am plimbat prin padure iar dupa un timp ne-am asezat pe o banca. Ma gandeam daca sa il intreb daca ma place, doar ce se poate intampla? In cel mai rau caz ma aleg cu un refuz. Am hotarat, il intreb, dar cum? Pai hai ca o iau pe ocolite ma gandeam eu. “Uite, vreau sa te intreb ceva…prietenii…ăăă… ma placi? ” mai rau de atat nu se putea. Nu a zis nici da,nici nu . Doar ” uite ce draguta e veverita aceea”. Ce mai puteam sa zic? Se facuse frig si i-am spus ca e timpul sa plec. Mi-a dat hanoracul lui si m-a condus pana in fata portii mele, de mana chiar. Cand am ajuns, l-am imbratisat si m-a prins de mana. Se uita in ochii mei. S-a apropiat de mine. M-a sarutat. Ceee faceee? Credeam ca m-a refuzat frumos. “Te plac foarte mult, dar mi-a fost teama sa recunosc” a spus. De atunci am fost impreuna. Ne-am cunoscut parintii unul altuia, am fost acasa unul la atul. Sunt aproape 4 ani de la primul sarut si am ramas impreuna. Am trecut prin multe certuri, despartiri, impacari, rele si bune, dar le-am depasit impreuna. Il iubesc foarte mult si la fel face si el. Cu toate relele din viata noastra, prietenii au disparut si alaturi de mine a ramas doar el. Mereu m-a inteles si m-a ajutat. De cele mai multe ori el este mana care ma ridica. Este o persoana foarte speciala. De alungul anilor, el mi-a fost sprijin si punct de ajutor in tot ceea ce am facut si vreau sa ii multumesc pentru asta, pentru toatele momentele frumoase dar si cele mai putin frumoase, pentru ca orice s-a intamplat , el a ramas mereu langa mine. Nu spun ca nu m-as bucura sa castig acest concurs, m-as bucura enorm, dar pe langa celelalte castiguri materiale , am castigat ceva mult mai important, si anume un prieten adevarat si un iubit minunat . ❤

  70. Povestea mea de dragoste incepe in vara anului 2013. In aceea vara s-a organizat un concert in oras si am decis sa merg, o data ajuns acolo dupa un ocol dat tarabelor, am vazut o fata cu niste ochi verzi de culoarea smaraldelor. M-am apropiat de ea, i-am zambit si am plecat.
    Pe drum spre casa ma intrebam cine este, De unde este, si multe astfel de intrebari.
    Dupa 3 zile, stand pe Facebook, am vazut o poza cu o fata si mi se parea cunoscuta, cam prea cunoscuta dar nu stiam de unde. Intru la ea pe profil ma uit la 2-3 poze si realizez ca e fata cu ochii verzi. Dau pe mesaje si ii scriu, dupa ceva timp in care am vorbit cu ea am decis sa ne intalnim la un suc cand ajunge acasa de la mare.
    A trecut o saptamana, Tania a venit acasa si am stabilit sa ne vedem intr-un parc, eu nedorind sa o fac sa ma astepte m-am pregatit mai repede si am plecat spre parc, dar surpriza, ea era deja acolo.
    M-am oprit cam la vreo 5 metri de ea, m-am uitat putin si am mers mai departe. O data ajuns langa ea i-am spus ca are o rochita frumoasa, mi-a multumit si am inceput sa vorbim pana cand sa facut seara si am decis sa ne vedem si a 2-a zi. Am sarutat-o pe obraz, am imbratisat-o si am plecat in treaba mea. Tremura de emotie ca un jeleu. ????
    A 2-a zi dupa ce ne-am intalnit mi-a spus ca vrea sa ne vedem si cu niste prieteni de a ei. Am acceptat si am plecat, pe drum mi-a povestit cate ceva despre ei si am realizat ca avem un prieten comun, Dragos.
    O data ajunsi la locul de intalnire, am facut cunostinta cu toti prietenii ei si am intrat in local unde am stat pana la lasarea serii cand am condus-o acasa. Pe drum nu stiam ce sa fac, sa o iau de mana sau nu. Pana la urma am decis sa o iau, doar ce se putea intampla, nu? Eventual sa ma aleg cu un refuz si o palma cadou. Am luat-o de mana si am mers mai departe, o data ajunsi in fata casei ei, am pupat-o pe braz ca seara trecuta si am plecat si eu spre casa urmand sa ne vedem ziua urmatoare. Imi aduc aminte si acum, pe drum numai la ea ma gandeam, cat de frumoasa este si ce ochi frumosi are. A 2-a zi urma sa ne iantalnim dupa cum am stabilit. Ne-am intalnit si am mers sa ne plimbam. In timp ce ne plimbam se opreste, se uita la mine si imi spune: “Auzi.., am auzit ca iti place de mine.. Este adevarat?..”. In acel moment m-am blocat direct nestiind ce sa ii spun. Imi era putin teama sa ii spun ca da, urma o alegere importanta pentru mine si nu doream ca lumea sa se bage aiurea si dupa printesa mea sa creada ca mi-am batut joc de ea. Ce sa fac? Ce sa fac? Decid sa ii raspund: “Uite ce frumos este gazonul acela..”. Ce prost sunt, altceva mai bun nu am avut? Dar asta a fost scuza ce mi-a trecut prin cap in acel moment. Dupa raspunsul meu, uitandu-ma atent la ea vad ca se intristeaza putin apoi imi spune ca ii este rece si vrea sa mearga acasa. I-am dat hanoracul meu si am condus-o iar pana in fata portii . Odata ajunsi acolo, am luat-o de mana si am sarutat-o. Din acel moment suntem impreuna chiar si acum, de aproape 4 ani si ce pot sa spun.. O iubesc din ce in ce mai mult. Este o fata foarte frumoasa, cu capul pe umeri si foarte inteligenta . Sincer tin foarte mult la ea si vreau sa-i multumesc pentru tot ceea ce a facut, face si va mai face pentru mine, chiar daca uneori stiu ca o supar tare si o enervez dar o relatie fara certuri nu este atat de perfecta cum se crede. Totusi am invatat destul de multe de la ea, la fel cu a facut si ea de la mine dar cel mai important este ca pe langa faptul de a avea o iubita trebuie ca mai intai sa fiti prieteni pe care sa va puteti baza la nevoie indiferent de ceea ce ii. Altfel tot ce aduni un an se poate pierde intr-o secunda. Ea imi este cea mai buna prietena si o iubesc enorm. “Pentru ochii aia verzi, mi-as arunca armele”. Te iubesc frumoasa mea iubita❤

  71. Buna!! Acum am vazut postarea ta si ma grabesc sa ti spun mica mea povestioara. Spun mica, deoarece am o singura bratarica cu 4 talismane care imi sunt foarte dragi. Inca nu am un lant de siguranta, de aceea mi ar fi.de mare ajutor cel oferit de tine. Primul meu talisman a fost fluturasul cu pietricele pe care il ador si semnifica anotimpul meu preferat, primavarara. Cel de al doilea este primit cadou de la o fata foarte draguta de pe grup, pe nume Iulia, a facut un gest la fel de frumos ca al tau si mi a oferit coronita de argint, care este preferata mea. Talismanul numarul 3, este cumparat de mine, deoarece imi aminteste de copilarie, fiind vorba de zana pe ciupercuta, iar ultimul talisman este litera “P” a numelui meu. 🙂 Pupici si sper sa am noroc :*

  72. Este o poveste de dragoste cu umbre si lumini, cu lupta permanenta dintre bine si rau, important este ca nu s-a infaptuit tradarea si ne sprijinim reciproc cand esecurile ne coplesesc. Fuziunea sufleteasca a trecut pe primul plan și pot sa spun ca nu ma triseaza spiritual orice ar fi fiindca ne suntem suficineti unul altuia…
    Si-am incalecat pe-o sa si v-am spun povestea asa!

Leave a Response