Please assign a menu to the primary menu location under MENU

Life

Dacă ar fi să fiu invidioasă…

Nu aș fi vreodată invidioasă pe o femeie… suntem atât de false uneori, atât de amare și necioplite, însă la polul opus, suntem atât de naive, atât de dedicate și blânde. Suntem de neînțeles, poate de asta nu suntem demne de invidie și totuși există atâta invidie între noi, fără motive.

Dacă ar fi să fiu invidioasă, nu aș fi pe o femeie. Aș fi invidioasă pe iubitul meu! Este un bărbat cu atât de mult bun simț, știe cum, când și cât să iubească și să dăruiască, știe cum să manifeste grijă și să emane armonie. Și totuși, dacă nu aș fi eu aceea, aș invidia-o pe femeia de lângă el.

Ar fi singura femeie demnă de invidiat în ochii mei. Nu pentru cum este, ce face sau calitățile ei… aș invidia-o pentru modul în care este tratată, pentru modul în care este răsfățată și pentru iubirea necondiționată pe care o primește. Aș invidia-o pentru cât este de frumoasă prin prisma bărbatului de lângă ea.

Frumusețea nu este rezultatul make-up artiștilor sau al naturii, frumusețea brută este rezultatul fericirii măsurat în numărul de zâmbete și gânduri bune.

Ce rost ar avea frumusețea fizică dacă nu ar fi susținută din interior? De ce am vedea invidie pe ambalaje când singurul rol al lor este cel de reciclare?!

Deci, l-aș invidia pe iubitul meu pentru cât de frumoasă o face pe femeia de lângă el și aș invidia-o pe femeia de lângă el pentru cât de specială o face prezența lui.

Dacă aș fi bărbat, cred că aș invidia-o doar pe ea, m-aș gândi cât merită tot ce i se oferă, deoarece bărbatul din viața ei, este dispus la atâtea scarificii pentru ea, sacrificii pe care nu le-a făcut și pentru altele.

2 Comments

Leave a Response